Postări
Principii generale de evaluare
Eseurile vor avea max. 2 pagini, si vor consta intr-o argumentare a unei idei din tematica cursului.
Nu sunt necesare trimiteri de ordin istoric, descrieri de ordin general, repetarea unor lucruri arhicunoscute, a ideilor din curs, etc.
Evaluarea eseurilor de absolvire, a intervenţiilor verbale şi a altor prestaţii (lucrări de licenţă, etc.) se face dintr-o perspectivă „content neutral“: punctarea/depunctarea nu se datorează susţinerii anumitor idei, şi nu a altora, atingerii anumitor concluzii, şi nu a altora - deoarece cursul nu urmăreşte îndoctrinarea studenţilor (ghidarea lor spre anumite convingeri). Scopul cursului este formarea intelectuală, nu modelarea convingerilor personale. Cursul şi activităţile academice nu sunt activităţi de propagandă sau prozelitism. Drept urmare, convingerile proprii ale fiecăruia, de ordin politic, moral sau religios, nu interesează şi nu fac obiect de discuţie. Opţiunile personale, adeziunile subiective, înclinaţiile nu fac obiectul evaluării.
Corolarul acestei excluderi este însă că nici analizele, argumentele şi interpretările avansate de studenţi nu trebuie să se axeze pe convingeri subiective, adeziuni partizane sau opţiuni personale. Opţiunea proprie (de dreapta, de centru sau de stînga, religioasă, ateistă sau agnostică, liberală, conservatoare sau social-democrată, universalistă sau particularistă, naţionalistă sau cosmopolită, pacifistă sau anti-pacifistă etc.) nu constituie argument şi nu trebuie adusă în discuţie. Argumentarea trebuie să se menţină în limitele problematicii şi a metodelor academice recunoscute în lumea dezvoltată, fără elemente ideologizante şi fără nici un fel de partizanate proprii. Care sunt aceste limite reiese, în linii mari, din bibliografia cursului şi seminarului.
Discuţiile şi interpretările sunt libere, studenţilor nu li se cere să adopte anumite idei sau poziţii - căci scopul formării universitare nu este ajungerea la o poziţie canonică (obligatorie pentru toţi). Ca atare, profesorul nu impune tabu-uri şi nici studenţii nu au dreptul de a încerca să tabuizeze anumite convingeri. De la această regulă, face excepţie un singur caz: cazul în care anumite idei sau argumente aduse în discuţie intră în contradicţie cu prevederile Constituţiei sau ale legislaţiei în vigoare. Profesorul îşi rezervă dreptul de a opri orice demers care contravine legii (în acest sens). Cultivăm o toleranţă maximă, dar nu şi toleranţa faţă de încălcarea legii. Dincolo de aceasta, evaluarea se va face exclusiv pe baza calităţii prestaţiilor intelectuale ale studenţilor. Calitatea nu se reduce însă la stocarea unor informaţii. Simpla existenţă a unor lecturi, memorarea unor cunoştinţe, reproducerea de date nu sunt dovezi conclusive de competenţă. Absenţa altor elemente relevante se va depuncta.
Depunctarea se face exclusiv pe temeiuri ca:
- alegerea unor subiecte din afara problematicii cursului (chiar dacă au o legătură oarecare cu cele din curs)
- alegerea unor subiecte excesiv de ample, imposibil de tratat satisfăcător în spaţiul unui eseu de 5-7 pagini; pulverizarea discuţiei (în diverse comentarii sumare pe teme conexe, dar distincte)
- slaba cunoaştere a problematicii sau a interpretărilor discutate
- slaba înţelegere a dificultăţilor problematicii sau a poziţiilor evocate, interpretări eronate sau simplificatoare
- slaba conceptualizare (reducerea discuţiei la nivelul simţului comun needucat, vehicularea de platitudini curente sau generalităţi vagi; confuzii conceptuale, utilizări improprii ale expresiilor etc.)
- superficialitatea analizei (ignorarea unor distincţii, aspecte sau alternative esenţiale, neglijarea argumentelor importante, nedisocierea planurilor etc.)
- slaba calitate a argumentării (argumente lacunare sau eronate, ignorarea contraargumentelor evidente, analogii fanteziste, comparaţii nejustificate etc.)
- recursul la autoritate (invocarea unor autorităţi, dogme sau tabu-uri, substituite construcţiei de argumente)
- deformarea, caricaturizarea sau prezentarea tendenţioasă a unor idei; substituirea argumentelor serioase cu procedee unfair, ca ridiculizarea, ironizarea sau stigmatizarea deliberată; în lumea academică nu există tabu-uri: orice poziţie poate fi criticată; dar elementele criticate trebuie prezentate corect, nu simplificate intenţionat sau răstălmăcite, iar respingerea trebuie fundamentată teoretic, nu bazată pe o persuasiune psihologică, pe stratageme pamfletăreşti, pe considerente extraculturale etc.
- descriptivismul (reproducerea pasivă, descrierea elementară, absenţa atitudinii critice, absenţa oricărei prestaţii personale)
- subiectivismul (înlocuirea argumentelor cu profesiuni de credinţă personale, declaraţii emoţionale, confesiuni, apologetică partizană)
- devierea de la planul filosofic al discuţiei: spre publicistică superficială, de ziar cotidian sau de revistă adresată publicului larg; spre abordări ideologizante, încărcate de lozinci sau platitudini politice; spre abordări pur ştiinţifice sau strict tehnice, nerelevante filosofic sau imposibil de urmărit fără expertiză de specialitate; spre abordări teologice; sau spre abordări literaturizante, în care căutarea excelenţei stilistice sau a spectacolului discursiv, şi pasiunea pentru anecdotic, simbolism ermetic sau pentru (melo)dramatic, se substituie analizei şi argumentării filosofice
- retorismul (înlocuirea argumentelor cu întrebări retorice, exclamaţii patetice, jocuri de cuvinte; frazeologia facilă; abuzul de epitete sau calificative arbitrare, sentinţele apodictice gratuite etc.)
- carenţe de coerenţă, carenţe de sistematizare, neclaritate, ambiguităţi
- nerespectarea normelor academice uzuale (privind folosirea bibliografiei, citarea, etc); folosirea de surse bibliografice sau informaţionale dubioase (atenţiune: Wikipedia nu constituie o sursă academică acceptată!); erori flagrante de traducere etc.
- copierea de materiale (de pe Internet sau din alte surse), cu excepţia unor citate scurte, atribuite corespunzător (cu respectarea paternităţii)
