Reexaminari anul III, promotia 2014

(Filosofia dreptului, Filosofie sociala si politica, Culturi europene si mentalitati politice)

luni, 2 iunie ora 14

EXAMENE

sesiunea de vara 2014


1/ Restante anul III  (Filosofie sociala si politica, Filosofia Dreptului, Culturi europene si mentalitati politice)

marti 20 mai, ora 12
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

2/ Restante anul II  (Filosofia dreptului)    luni 2 iunie, ora 13


---------------------------------------------------------------------------------------------------------

3/ Examen Filosofie sociala si politica   anul II     luni  9 iunie ora 13

Predarea eseurilor argumentative (max. 2 pagini, printat) pt acest examen se face pina la 4 iunie ora 12
la poarta
--------------------------------------------------------------------------------------------------------

Filosofie sociala si politica

2014

Tematica şi bibliografia

(1)                    Introducere. Societate si dreptate sociala. Conflicte de vederi. Interacţiunea socială. Consecinţe și externalităţi. Beneficii și costuri. Distribuirea beneficiilor (egalitarism, suficientarism, prioritarism, individualism). Scarcity și rivalitate. Bunuri private. Bunuri colective/comune. ‚Tragedia bunurilor comune’. ‚Etica bărcii de salvare’. Bunurile publice (pure și impure). Non-rivalitatea și efectele ei asupra proprietăţii (ex: web piracy). (2) Bunuri publice și dificultăţile cooperării. Dilema deţinutului. Dilema blatistului.      Problema încrederii. Binele public. Limitele deciziei autoritare (efectele perverse; economia neagră). (3) Cooperare și contracte. Modele de cooperare. Autonomie, resurse și capacitate de ameninţare. Echilibru Pareto. Echilibru Nash. Duress. Rentele.       (4)  Logica acţiunii colective. Bine individual și bine colectiv. Participarea. Statul                facilitator și statul extractiv.         (5) Cooperarea de tip democratic. Diversitatea de valori, preferinţe. Paradoxurile              cooperării. Limitele agregării preferinţelor.       (6) Concepţii liberale despre dreptatea sociala (F. A.  Hayek). Problema impartialitatii statului. Critici.       (7,8) Dreptatea ca îndeptăţire (Robert Nozick). Statul minimal. Critici.       (9,10) Concepţii liberale constructive: Dreptatea ca fairness (John Rawls). Obiecții și            critici. (11) Concepţii liberale proegalitare (Michael Walzer).            (12) Statul si drepturile negative-pozitive. Justificarea drepturilor pozitive (Problema dominaţiei economice, Problema imparţialităţii. Modelul egalitar al lui Nagel). (13)  Politicile asistenţiale. Cadru teoretic (teoria capabilităţilor Sen-Nussbaum). Argumente pro și contra. Problema impozitării. (14)  Concluzii. Comentarii finale.

1.   J. S. Mill  Despre libertate, Humanitas, 1994, 2001, ed. a III-a: 2005 (se va folosi ediţia a III-a) 2.   F.A. Hayek Constituţia libertăţii, Institutul european, 1998 3.   F.A. Hayek  Drumul spre servitute, Humanitas, 1993 4.   Filosofia socială a lui F. A. Hayek , (coord.: Adrian-Paul Iliescu), Polirom, 2001 5.   Isaiah Berlin Patru eseuri despre libertate, Humanitas, 1996 6.   Philip Pettit  Republicanism, Clarendon Press, 1997 7.   Ronald Dworkin Drepturile la modul serios, Arc, 1998 8.   John Rawls A Theory of Justice, Harvard U. P., 1971, sau Oxford U. P., 1972  9.   John Rawls Political Liberalism, Columbia U. P., 1993 10. John Rawls  Justice as Fairness: A Restatement, Harvard University Press, 2001 11. Norman Daniels (ed)  Reading Rawls, Stanford U. P., 1975, 1989 12. Robert Nozick Anarhie, stat şi utopie, Humanitas, 1997 13. Jeffrey Paul (ed) Reading Nozick, Rowman & Littlefield, 1981 14. Michael Walzer The Spheres of Justice, Blackwell, 1995 15. Milton Friedman Capitalism şi libertate, Ed. Enciclopedică, 1995 16. Milton Friedman (& Rose) Liber să alegi, All, 1998 17. Philippe van Parijs  Real Freedom for All, Clarendon Press, 1995 18. David Gauthier  Morals by Agreement, Clarendon Press, 1986 19. Louis Pojman, Robert Westmoreland (eds)  Equality, Oxford University Press, 1997 20. Henry Shue Basic Rights, Princeton University Press, 1996 20. Michael Sandel  Democracy’s Discontent, (The Belknap Press of) Harvard University Press, 1996 21. Adrian-Paul Iliescu  Etica socială și politică, Ars Docendi, 2007 (mai ales pp. 59-138; 150-200; 208-222). 22. David Boucher, Paul Kelly (eds)  Social Justice, Routledge, 1998 23. Amartya Sen  Dezvoltarea ca libertate, Editura Economică, 2004 Aici se încheie rtf-ul!

Filosofia dreptului 2013-2014

Filosofia dreptului 2013-2014

Principii de evaluare a eseurilor si interventiilor studentilor

Principii generale de evaluare

Eseurile vor avea max. 2 pagini, si vor consta intr-o argumentare a unei idei din tematica discutată la curs.

Nu sunt necesare trimiteri de ordin istoric, descrieri de ordin general, repetarea unor lucruri arhicunoscute, a ideilor din curs, etc. 

 

Evaluarea eseurilor de absolvire, a intervenţiilor verbale şi a altor prestaţii (lucrări de licenţă, etc.) se face dintr-o perspectivă „content neutral“: punctarea/depunctarea nu se datorează susţinerii anumitor idei, şi nu a altora, atingerii anumitor concluzii, şi nu a altora - deoarece cursul nu urmăreşte îndoctrinarea studenţilor (ghidarea lor spre anumite convingeri).
Scopul cursului este formarea intelectuală, nu modelarea convingerilor personale. Cursul şi activităţile academice nu sunt activităţi de propagandă sau prozelitism. Drept urmare, convingerile proprii ale fiecăruia, de ordin politic, moral sau religios, nu interesează şi nu fac obiect de discuţie. Opţiunile personale, adeziunile subiective, înclinaţiile nu fac obiectul evaluării.

Corolarul acestei excluderi este însă că nici analizele, argumentele şi interpretările avansate de studenţi nu trebuie să se axeze pe convingeri subiective, adeziuni partizane sau opţiuni personale. Opţiunea proprie (de dreapta, de centru sau de stînga, religioasă, ateistă sau agnostică, liberală, conservatoare sau social-democrată, universalistă sau particularistă, naţionalistă sau cosmopolită, pacifistă sau anti-pacifistă etc.) nu constituie argument şi nu trebuie adusă în discuţie. Argumentarea trebuie să se menţină în limitele problematicii şi a metodelor academice recunoscute în lumea dezvoltată, fără elemente ideologizante şi fără nici un fel de partizanate proprii. Care sunt aceste limite reiese, în linii mari, din bibliografia cursului şi seminarului.

Discuţiile şi interpretările sunt libere, studenţilor nu li se cere să adopte anumite idei sau poziţii - căci scopul formării universitare nu este ajungerea la o poziţie canonică (obligatorie pentru toţi). Ca atare, profesorul nu impune tabu-uri şi nici studenţii nu au dreptul de a încerca să tabuizeze anumite convingeri. De la această regulă, face excepţie un singur caz: cazul în care anumite idei sau argumente aduse în discuţie intră în contradicţie cu prevederile Constituţiei sau ale legislaţiei în vigoare. Profesorul îşi rezervă dreptul de a opri orice demers care contravine legii (în acest sens). Cultivăm o toleranţă maximă, dar nu şi toleranţa faţă de încălcarea legii.
Dincolo de aceasta, evaluarea se va face exclusiv pe baza calităţii prestaţiilor intelectuale ale studenţilor. Calitatea nu se reduce însă la stocarea unor informaţii. Simpla existenţă a unor lecturi, memorarea unor cunoştinţe, reproducerea de date nu sunt dovezi conclusive de competenţă. Absenţa altor elemente relevante se va depuncta.
Depunctarea se face exclusiv pe temeiuri ca:

1. alegerea unor subiecte din afara problematicii cursului (chiar dacă au o legătură oarecare cu cele din curs)
2. alegerea unor subiecte excesiv de ample, imposibil de tratat satisfăcător în spaţiul unui eseu de 5-7 pagini; pulverizarea discuţiei (în diverse comentarii sumare pe teme conexe, dar distincte)
3. slaba cunoaştere a problematicii sau a interpretărilor discutate
4. slaba înţelegere a dificultăţilor problematicii sau a poziţiilor evocate, interpretări eronate sau simplificatoare
5. slaba conceptualizare (reducerea discuţiei la nivelul simţului comun needucat, vehicularea de platitudini curente sau generalităţi vagi; confuzii conceptuale, utilizări improprii ale expresiilor etc.)
6. superficialitatea analizei (ignorarea unor distincţii, aspecte sau alternative esenţiale, neglijarea argumentelor importante, nedisocierea planurilor etc.)
7. slaba calitate a argumentării (argumente lacunare sau eronate, ignorarea contraargumentelor evidente, analogii fanteziste, comparaţii nejustificate etc.)
8. recursul la autoritate (invocarea unor autorităţi, dogme sau tabu-uri, substituite construcţiei de argumente)
9. deformarea, caricaturizarea sau prezentarea tendenţioasă a unor idei; substituirea argumentelor serioase cu procedee unfair, ca ridiculizarea, ironizarea sau stigmatizarea deliberată; în lumea academică nu există tabu-uri: orice poziţie poate fi criticată; dar elementele criticate trebuie prezentate corect, nu simplificate intenţionat sau răstălmăcite, iar respingerea trebuie fundamentată teoretic, nu bazată pe o persuasiune psihologică, pe stratageme pamfletăreşti, pe considerente extraculturale etc.
10. descriptivismul (reproducerea pasivă, descrierea elementară, absenţa atitudinii critice, absenţa oricărei prestaţii personale)
11. subiectivismul (înlocuirea argumentelor cu profesiuni de credinţă personale, declaraţii emoţionale, confesiuni, apologetică partizană)
12. devierea de la planul filosofic al discuţiei: spre publicistică superficială, de ziar cotidian sau de revistă adresată publicului larg; spre abordări ideologizante, încărcate de lozinci sau platitudini politice; spre abordări pur ştiinţifice sau strict tehnice, nerelevante filosofic sau imposibil de urmărit fără expertiză de specialitate; spre abordări teologice; sau spre abordări literaturizante, în care căutarea excelenţei stilistice sau a spectacolului discursiv, şi pasiunea pentru anecdotic, simbolism ermetic sau pentru (melo)dramatic, se substituie analizei şi argumentării filosofice
13. retorismul (înlocuirea argumentelor cu întrebări retorice, exclamaţii patetice, jocuri de cuvinte; frazeologia facilă; abuzul de epitete sau calificative arbitrare, sentinţele apodictice gratuite etc.)
14. carenţe de coerenţă, carenţe de sistematizare, neclaritate, ambiguităţi
15. nerespectarea normelor academice uzuale (privind folosirea bibliografiei, citarea, etc); folosirea de surse bibliografice sau informaţionale dubioase (atenţiune: Wikipedia nu constituie o sursă academică acceptată!); erori flagrante de traducere etc.
16. copierea de materiale (de pe Internet sau din alte surse), cu excepţia unor citate scurte, atribuite corespunzător (cu respectarea paternităţii)

Punctaj absolvire 2013-2014

Punctaj absolvire Filosofia dreptului 2013-2014

Din oficiu - 1p.

Seminar - 4 p.

Activitate curs - 1,5 p.

Eseu argumentativ (maxim 2 pagini, pe o tema dezbatuta la curs) - 1 p.

Examen (test scris) - 2,5 p.

Principii de evaluare a eseurilor si interventiilor studentilor

Principii de evaluare a eseurilor si interventiilor studentilor

Principii generale de evaluare

Eseurile vor avea max. 2 pagini, si vor consta intr-o argumentare a unei idei din tematica cursului.

Nu sunt necesare trimiteri de ordin istoric, descrieri de ordin general, repetarea unor lucruri arhicunoscute, a ideilor din curs, etc. 

 

Evaluarea eseurilor de absolvire, a intervenţiilor verbale şi a altor prestaţii (lucrări de licenţă, etc.) se face dintr-o perspectivă „content neutral“: punctarea/depunctarea nu se datorează susţinerii anumitor idei, şi nu a altora, atingerii anumitor concluzii, şi nu a altora - deoarece cursul nu urmăreşte îndoctrinarea studenţilor (ghidarea lor spre anumite convingeri).
Scopul cursului este formarea intelectuală, nu modelarea convingerilor personale. Cursul şi activităţile academice nu sunt activităţi de propagandă sau prozelitism. Drept urmare, convingerile proprii ale fiecăruia, de ordin politic, moral sau religios, nu interesează şi nu fac obiect de discuţie. Opţiunile personale, adeziunile subiective, înclinaţiile nu fac obiectul evaluării.

Corolarul acestei excluderi este însă că nici analizele, argumentele şi interpretările avansate de studenţi nu trebuie să se axeze pe convingeri subiective, adeziuni partizane sau opţiuni personale. Opţiunea proprie (de dreapta, de centru sau de stînga, religioasă, ateistă sau agnostică, liberală, conservatoare sau social-democrată, universalistă sau particularistă, naţionalistă sau cosmopolită, pacifistă sau anti-pacifistă etc.) nu constituie argument şi nu trebuie adusă în discuţie. Argumentarea trebuie să se menţină în limitele problematicii şi a metodelor academice recunoscute în lumea dezvoltată, fără elemente ideologizante şi fără nici un fel de partizanate proprii. Care sunt aceste limite reiese, în linii mari, din bibliografia cursului şi seminarului.

Discuţiile şi interpretările sunt libere, studenţilor nu li se cere să adopte anumite idei sau poziţii - căci scopul formării universitare nu este ajungerea la o poziţie canonică (obligatorie pentru toţi). Ca atare, profesorul nu impune tabu-uri şi nici studenţii nu au dreptul de a încerca să tabuizeze anumite convingeri. De la această regulă, face excepţie un singur caz: cazul în care anumite idei sau argumente aduse în discuţie intră în contradicţie cu prevederile Constituţiei sau ale legislaţiei în vigoare. Profesorul îşi rezervă dreptul de a opri orice demers care contravine legii (în acest sens). Cultivăm o toleranţă maximă, dar nu şi toleranţa faţă de încălcarea legii.
Dincolo de aceasta, evaluarea se va face exclusiv pe baza calităţii prestaţiilor intelectuale ale studenţilor. Calitatea nu se reduce însă la stocarea unor informaţii. Simpla existenţă a unor lecturi, memorarea unor cunoştinţe, reproducerea de date nu sunt dovezi conclusive de competenţă. Absenţa altor elemente relevante se va depuncta.
Depunctarea se face exclusiv pe temeiuri ca:

1. alegerea unor subiecte din afara problematicii cursului (chiar dacă au o legătură oarecare cu cele din curs)
2. alegerea unor subiecte excesiv de ample, imposibil de tratat satisfăcător în spaţiul unui eseu de 5-7 pagini; pulverizarea discuţiei (în diverse comentarii sumare pe teme conexe, dar distincte)
3. slaba cunoaştere a problematicii sau a interpretărilor discutate
4. slaba înţelegere a dificultăţilor problematicii sau a poziţiilor evocate, interpretări eronate sau simplificatoare
5. slaba conceptualizare (reducerea discuţiei la nivelul simţului comun needucat, vehicularea de platitudini curente sau generalităţi vagi; confuzii conceptuale, utilizări improprii ale expresiilor etc.)
6. superficialitatea analizei (ignorarea unor distincţii, aspecte sau alternative esenţiale, neglijarea argumentelor importante, nedisocierea planurilor etc.)
7. slaba calitate a argumentării (argumente lacunare sau eronate, ignorarea contraargumentelor evidente, analogii fanteziste, comparaţii nejustificate etc.)
8. recursul la autoritate (invocarea unor autorităţi, dogme sau tabu-uri, substituite construcţiei de argumente)
9. deformarea, caricaturizarea sau prezentarea tendenţioasă a unor idei; substituirea argumentelor serioase cu procedee unfair, ca ridiculizarea, ironizarea sau stigmatizarea deliberată; în lumea academică nu există tabu-uri: orice poziţie poate fi criticată; dar elementele criticate trebuie prezentate corect, nu simplificate intenţionat sau răstălmăcite, iar respingerea trebuie fundamentată teoretic, nu bazată pe o persuasiune psihologică, pe stratageme pamfletăreşti, pe considerente extraculturale etc.
10. descriptivismul (reproducerea pasivă, descrierea elementară, absenţa atitudinii critice, absenţa oricărei prestaţii personale)
11. subiectivismul (înlocuirea argumentelor cu profesiuni de credinţă personale, declaraţii emoţionale, confesiuni, apologetică partizană)
12. devierea de la planul filosofic al discuţiei: spre publicistică superficială, de ziar cotidian sau de revistă adresată publicului larg; spre abordări ideologizante, încărcate de lozinci sau platitudini politice; spre abordări pur ştiinţifice sau strict tehnice, nerelevante filosofic sau imposibil de urmărit fără expertiză de specialitate; spre abordări teologice; sau spre abordări literaturizante, în care căutarea excelenţei stilistice sau a spectacolului discursiv, şi pasiunea pentru anecdotic, simbolism ermetic sau pentru (melo)dramatic, se substituie analizei şi argumentării filosofice
13. retorismul (înlocuirea argumentelor cu întrebări retorice, exclamaţii patetice, jocuri de cuvinte; frazeologia facilă; abuzul de epitete sau calificative arbitrare, sentinţele apodictice gratuite etc.)
14. carenţe de coerenţă, carenţe de sistematizare, neclaritate, ambiguităţi
15. nerespectarea normelor academice uzuale (privind folosirea bibliografiei, citarea, etc); folosirea de surse bibliografice sau informaţionale dubioase (atenţiune: Wikipedia nu constituie o sursă academică acceptată!); erori flagrante de traducere etc.
16. copierea de materiale (de pe Internet sau din alte surse), cu excepţia unor citate scurte, atribuite corespunzător (cu respectarea paternităţii)

Filos soc-pol / studenti scutiti de test

Filosofie socială şi politică, seria 2011-2012

 Studenţi scutiţi de testul final

(punctaj maxim la toate probele de parcurs)

 Dumitru Marian    302

Ghinea Diana       354

Macovei Victor    353

Puric Dan              354

Şerban Oana          354

Vasilescu Ştefana   354

Zbanţ Adriana        354