Natura întrebărilor filosofice

În domeniul filosofiei, insuficienta profesionalizare se trădează prin confuzii elementare.

Iată un exemplu: Andrei Cornea invocă "ideea subtilă că întrebările care nu pot fi închise printr-un răspuns univoc sunt mai curînd filosofice" (în articolul "Statistici", din revista 22, nr. 29/2010, 13-19 iulie 2010, p. 3).

Nicio minte bine educată filosofic nu va găsi această idee subtilă. Că interogaţiile filosofice nu sunt susceptibile de răspunsuri categorice, unidimensionale, ţine de domeniul evidenţei: fiind vorba de întrebări sau probleme complexe, alambicate, deseori incomplet determinate, nu se pot formula răspunsuri simple sau unidimensionale. Ideea că în filosofie nu există răspunsuri univoce e însă tot atît de subtilă pe cît este şi ideea că întrebările filosofice sunt complicate. În fine, fiecare îşi stabileşte cum poate pragul subtilităţii.

Mai grav e că aici se face o confuzie conceptuală şi logică. Premisa că întrebările filosofice nu au, în genere, răspunsuri univoce sau simple e adevărată. Dar concluzia că întrebările ce nu pot primi un răspuns simplu şi univoc sunt filosofice, este din punct de vedere logic un NON SEQUITUR iar din punct de vedere factual un fals regretabil.

Există nenumărate întrebări fără răspuns univoc care nu au nimic filosofic în ele. Cînd omul de pe stradă se întreabă "ce-o mai veni peste noi?", această minunare domestică nu are răspuns univoc, dar nici valoare filosofică. Or sa vină multe peste noi, şi bune, şi rele, şi aşteptate, şi neaşteptate, şi evenimente globale, şi accidente locale... aşa că e imposibil de fixat un răspuns unidimensional. Dar întrebarea nu este "mai curînd filosofică".

A decreta drept filosofice toate întrebările fără răspuns univoc înseamnă a trivializa filosofia.

Reguli privind Eseurile şi referatele de absolvire

Întrucît lucrăm în cadrul formei de învăţămînt CU FRECVENŢĂ, şi nu facem învăţămînt la distanţă, eseurile şi referatele trebuie predate în format printat (scris) pe hîrtie, la poarta facultăţii, pentru a fi depuse în căsuţa poştală a profesorului.

De regulă, eseurile trebuie depuse cu cel puţin o săptămînă înainte de data examenului sau a evaluării. În sesiunea de vară (mai-iunie), cînd numărul de lucrări ce trebuie citite şi evaluate este foarte mare (de ordinul sutelor), eseurile vor fi predate cu cel puţin două săptămîni înainte de data examenului sau a evaluării.

Eseurile în format electronic vor fi acceptate numai în cazuri excepţionale (de exemplu, al unor studenţi plecaţi cu burse Erasmus care îndeplinesc anumite condiţii), şi atunci numai cu aprobarea prealabilă a profesorului.
În acest caz, eseurile trebuie trimise prin e-mail, în format doc sau rtf (nu în alte formate!), la adresa ad.paul.il@gmail.com, ca documente ataşate unui mesaj.

Nu vor fi acceptate eseuri sau referate stocate on line (de genul Google Docs), linkuri etc.

Pe prima pagină a eseului trebuie inserate următoarele date:
Numele şi prenumele studentului, anul, grupa, specializarea (Filosofie sau Studii europene, ori tipul de masterat urmat etc.), sesiunea, şi numele cursului pentru care s-a elaborat eseul (la care se doreşte obţinerea unei note).

De asemenea, se va specifica RESTANŢĂ sau MĂRIRE, în cazul în care eseul este elaborat pentru un examen de restanţă sau de mărire de notă.

Pentru modul de evaluare al eseurilor şi referatelor, precum şi al intervenţiilor orale ale studenţilor, trebuie consultată postarea Principii de evaluare a eseurilor şi intervenţiilor studenţilor, din data de 6 oct. 2009, de pe acest blog (prof-adrian-paul-iliescu.blogspot.com).

Providentialismul moral-teologic

Poate exista vreo justificare pentru providentialismul moral-teologic? O veche melodie de Bob Dylan sugereaza ca nu. Iata "argumentarea", in varianta franceza (Hugues Aufray - Pierre Delanoe - Bob Dylan:

"Mon nom ne veut rien dire
Mon âge encore moins
Je suis pour tout dire
Un bon citoyen
J'admets sans réplique
Ce qu'on m'a enseigné
Je sais qu'en Amérique
Dieu est à nos côtés

Je l'ai lu dans l'histoire
Les Américains
Se couvrirent de gloire
Contre les Indiens
Ils les massacrèrent
Le coeur bien en paix
La conscience claire
Et Dieu à leurs côtés

Après la seconde guerre
On nous a appris
Les Allemands de naguère
Deviennent nos amis
De toute une race humaine
S'ils ont fait un bûcher
C'est de l'histoire ancienne
Dieu est à leurs côtés

Nous avons les bombes
Les plus perfectionnées
Que saute le monde
S'il faut le faire sauter
Un levier qu'on bascule
Un bouton à pousser
N'ayons pas de scrupules
Dieu est à nos côtés

Il y a un mystère
Qui revient toujours
Jésus notre frère
Fut trahi un jour
C'est tout un problème
A vous de décider
Si Judas lui-même
Avait Dieu à ses côtés

Maintenant j'abandonne
Je suis trop fatigué
Ma tête résonne
Je cherche la paix
Que Dieu nous la donne
Cette paix méritée
Que Dieu nous la donne
S'il est à nos côtés"

Restantze si mariri

Cu exceptia studentzilor care au obtinut rezultate foarte slabe la testul scris (adica 0 sau 1 punct), si care vor trebui, evident, sa refaca testul, restanztele si maririle se dau pe baza de eseu.

Fiecare eseu trebuie sa analizeze o tema din cele parcurse la curs, si trebuie predat pina in prima zi a sesiunii respective (sesiunea de restantze sau cea de mariri). Alte precizari despre eseu sunt cuprinse in postarile cele mai vechi de pe acest blog.

Fiecare eseu trebuie sa contzina ( pe linga nume, an, grupa, specializare) si specificarea clara a cursului la care se doreste nota si daca e vorba de restantza sau de marire.

Mostra de maretzie morala

Brutalitatea atitudinilor morale si inapoierea atitudinilor politice caracteristice elitelor noastre culturale este aproape de necrezut.

Iata o mostra de gindire din 1879:

«Articolul 7 din Constituţiune nu permite Camerei legiuitoare de a naturaliza colectiv prin o lege decît numai pe acei izraeliţi cari au servit sub drapel în timpul războiului pentru independenţă. [...] Se poate [...] să fie soldaţi cari au murit înaintea facerei legei de faţă; ei bine, ce efect va avea naturalizarea acordată acelora? Va avea oare efect în privinţa familiei militarului mort? Nicidecum; pentru că, după principiele stabilite de Codul nostru civil, naturalizarea tatălui nu trece decît asupra copiilor născuţi în urma naturalizărei. Naturalizarea acestor izrailiţi militari nu poate trece la copiii lor născuţi înainte de împămîntenire. Dar dacă s-ar interpreta legea de faţă în sensul că calitatea de român trece şi la copiii soldatului izraelit născuţi înaintea votărei acestei legi, atunci am călca principiul stabilit de noi la revizuirea Constituţiunii noastre; ar fi adică a admite că acei soldaţi aveau înainte de a fi naturalizaţi calitatea de român, pe care ei au putut-o transmite la copiii lor, fiindcă ei înşişi o aveau la naşterea acestor copii; atunci ar fi a admite că noi astăzi nu facem decît să recunoaştem un drept preexistent, să recunoaştem soldatului calitatea de cetăţean pe care el o avea mai dinainte. Însă aceasta nu ar mai fi naturalizaţiunea, ci ar emancipaţiunea, ar fi un ce contra Constituţiunii; am respins cu toţii aceasta cînd am revizuit Constituţiunea. Aşadar copiii acelor oameni morţi nu pot căpăta nici un drept, cu toate că noi am vota naturalizaţiunea părintelui mort».

1. Problema nr. 1: Ghiciti cine e autorul (plin de sensibilitate) al acestui text profund analitic si inaltator? Raspunsul va surprinde cum nu se poate mai mult.

2. Problema nr. 2: Cita nobletze sufleteasca putea ascunde in adincimile sale interioare acest autor? Masuratzi exact, daca se poate, superioritatea preocuparii ca nu cumva copiii militarului evreu mort sa fie recunoscuti drept romani! De asemeni, trebuie masurat cit mai exact formidabilul patriotism tradat de grija ca nu cumva alte etnii sa se amestece cu etnia romana.

3. Cit de profunda era constiintza sa morala? Atentziune: in text e vorba de soldati romani de origine evreiasca; daca ei cadeau pe front, puteau fi naturalizati romani; dar copiii lor antumi nu deveneau astfel romani - acestia ramineau evrei, adica straini... Autorul textului e vizibil incintat de acest efect al legislatiei: Tout est bien qui finit bien! S-a facut tot ce se putea pentru a bloca naturalizarea evreilor. Nici moartea (parintzilor) nu trebuia sa permita copiiilor evrei sa fie recunoscutzi ca romani.

4. De confruntat aceasta atitudine cu binecunoscutele sloganuri despre extraordinara ospitalitate, tolerantza, iubire crestineasca, caritate ce i-ar fi caracterizat pe romani si cu familiarele obsesii despre incomparabila altitudine spirituala a Elitei autohtone.

Consultatii Sem. II 2009-2010

Vineri, 12-13,30