Philosophy, Ethics & Applied Philosophy

calendar examene anul II

2011-05-04T14:28:00.002+03:00

Anul II Filosofie si Studii europene

Calendar examene si obligatii conexe

Filosofie sociala & politica
18 mai predare (la poarta) prima forma a eseului (1 pagina)
26 mai ora 14 discutare prima forma a eseului
6 iunie predare (la poarta) eseul final (2 pagini)
8 iunie ora 14 examen

Restante Filosofia dreptului anul II
30 mai predare eseuri (la poarta)
1 iunie ora 14 examen

Restante anul III

2011-05-02T14:30:00.003+03:00

Examenele de restanta la Filosofia dreptului si Filosofia sociala si politica, pentru studentii anului III, vor avea loc miercuri 18 mai, ora 13.

Pseudo argumente anti-egalitate

2011-02-27T10:39:00.004+02:00

Analizati confuziile, contradictiile si nonsensurile din textul de mai jos (apartinind unui publicist care, evident, n-a citit nimic, n-a inteles nimic si n-a meditat deloc asupra subiectului):
«În realitate existenţa modernă se bazează în continuare pe mituri, chiar dacă este vorba de mituri de dată recentă. Civilizaţia occidentală însăşi nu ar funcţiona dacă beneficiarii ei nu ar colabora, cu generozitate, la susţinerea unor ficţiuni, cum este, să zicem, aceea a importanţei fiecărei fiinţe omeneşti. În ideologia „drepturilor omului“, omul nici nu figurează ca individ, ci ca persoană, tocmai pentru a i se proclama imunitatea, valoarea apriorică, egalitatea cu semenii săi. Din punct de vedere ştiinţific se poate oricând demonstra că oamenii nu sunt egali între ei, că unii prezintă importanţă pentru colectivitate, iar alţii nu, că există oameni inferiori din punct de vedere moral până şi unor câini ş.a.m.d. Dar din punctul de vedere al „drepturilor omului“, deci al mitului, fiecare fiinţă omenească prezintă importanţă şi anume o maximă importanţă, justificând orice efort făcut pentru protejarea şi, la nevoie, pentru salvarea ei.
Crezând în mituri nu abdicăm de la luciditate, ci, dimpotrivă, cu luciditate ne situăm în regimul lui ca şi cum. Ştim că noi, oamenii, nu suntem toţi la fel de importanţi, dar ne purtăm ca şi cum am fi. Ne lăsăm cuprinşi de reveria unei sacralităţi a fiinţei omeneşti, despărţindu-ne decis, prin asumarea unui mit, de animalitatea noastră originară. Triumful deplin al acţiunii de demitizare ar însemna recăderea în animalitate». (Alex. Ştefănescu, Iconoclastie, în revista România literară, nr. 35/2009, 4 sept. 2009, p. 10).

Notare Filosofie sociala si politica

2011-02-22T12:37:00.002+02:00

Evaluarea la disciplina Filosofie sociala si politica, din sem. 2, 2010-2011, se va face conform urmatoarei grile:

Din oficiu 1 punct

Seminar 4 puncte

Activitati curs 1,5 puncte

Test final 2,5 puncte

Eseu (argumentare) 1 punct

La data de 18 mai 2011, ora 12, studentii ce doresc sa faca un eseu argumentativ vor depune la poarta 1 pagina continind urmatoarele:

a/ numele, prenumele, anul, grupa

b/ tema aleasa (de tipul "argumentati..." sau "analizati..." sau "comparati...")

c/ explicarea pe scurt ( circa jumatate de pagina) a ideii eseului

Nu se primesc lucrari mai mari de 1 pagina. Pina la 25 mai se vor comunica comentariile profesorului.

Eseurile in forma finala (aprobata la 25 mai) se vor preda la 6 iunie ora 12. Ele nu vor putea avea mai mult de 2 pagini, continind un argument, o analiza sau o comparatie, si nu descrieri, relatari, naratiuni etc.

Denaturarea universitatii si a institutiilor academice

2011-02-01T17:26:00.001+02:00

http://iasuluniversitar.ro/opinii-atitudini/dezbateri/1441-adrian-paul-iliescu-denaturarea-universitatii.html

Natura întrebărilor filosofice

2010-12-31T08:21:00.003+02:00

În domeniul filosofiei, insuficienta profesionalizare se trădează prin confuzii elementare.

Iată un exemplu: Andrei Cornea invocă "ideea subtilă că întrebările care nu pot fi închise printr-un răspuns univoc sunt mai curînd filosofice" (în articolul "Statistici", din revista 22, nr. 29/2010, 13-19 iulie 2010, p. 3).

Nicio minte bine educată filosofic nu va găsi această idee subtilă. Că interogaţiile filosofice nu sunt susceptibile de răspunsuri categorice, unidimensionale, ţine de domeniul evidenţei: fiind vorba de întrebări sau probleme complexe, alambicate, deseori incomplet determinate, nu se pot formula răspunsuri simple sau unidimensionale. Ideea că în filosofie nu există răspunsuri univoce e însă tot atît de subtilă pe cît este şi ideea că întrebările filosofice sunt complicate. În fine, fiecare îşi stabileşte cum poate pragul subtilităţii.

Mai grav e că aici se face o confuzie conceptuală şi logică. Premisa că întrebările filosofice nu au, în genere, răspunsuri univoce sau simple e adevărată. Dar concluzia că întrebările ce nu pot primi un răspuns simplu şi univoc sunt filosofice, este din punct de vedere logic un NON SEQUITUR iar din punct de vedere factual un fals regretabil.

Există nenumărate întrebări fără răspuns univoc care nu au nimic filosofic în ele. Cînd omul de pe stradă se întreabă "ce-o mai veni peste noi?", această minunare domestică nu are răspuns univoc, dar nici valoare filosofică. Or sa vină multe peste noi, şi bune, şi rele, şi aşteptate, şi neaşteptate, şi evenimente globale, şi accidente locale... aşa că e imposibil de fixat un răspuns unidimensional. Dar întrebarea nu este "mai curînd filosofică".

A decreta drept filosofice toate întrebările fără răspuns univoc înseamnă a trivializa filosofia.

Reguli privind Eseurile şi referatele de absolvire

2010-09-23T08:48:00.003+03:00

Întrucît lucrăm în cadrul formei de învăţămînt CU FRECVENŢĂ, şi nu facem învăţămînt la distanţă, eseurile şi referatele trebuie predate în format printat (scris) pe hîrtie, la poarta facultăţii, pentru a fi depuse în căsuţa poştală a profesorului.

De regulă, eseurile trebuie depuse cu cel puţin o săptămînă înainte de data examenului sau a evaluării. În sesiunea de vară (mai-iunie), cînd numărul de lucrări ce trebuie citite şi evaluate este foarte mare (de ordinul sutelor), eseurile vor fi predate cu cel puţin două săptămîni înainte de data examenului sau a evaluării.

Eseurile în format electronic vor fi acceptate numai în cazuri excepţionale (de exemplu, al unor studenţi plecaţi cu burse Erasmus care îndeplinesc anumite condiţii), şi atunci numai cu aprobarea prealabilă a profesorului.
În acest caz, eseurile trebuie trimise prin e-mail, în format doc sau rtf (nu în alte formate!), la adresa ad.paul.il@gmail.com, ca documente ataşate unui mesaj.

Nu vor fi acceptate eseuri sau referate stocate on line (de genul Google Docs), linkuri etc.

Pe prima pagină a eseului trebuie inserate următoarele date:
Numele şi prenumele studentului, anul, grupa, specializarea (Filosofie sau Studii europene, ori tipul de masterat urmat etc.), sesiunea, şi numele cursului pentru care s-a elaborat eseul (la care se doreşte obţinerea unei note).

De asemenea, se va specifica RESTANŢĂ sau MĂRIRE, în cazul în care eseul este elaborat pentru un examen de restanţă sau de mărire de notă.

Pentru modul de evaluare al eseurilor şi referatelor, precum şi al intervenţiilor orale ale studenţilor, trebuie consultată postarea Principii de evaluare a eseurilor şi intervenţiilor studenţilor, din data de 6 oct. 2009, de pe acest blog (prof-adrian-paul-iliescu.blogspot.com).

Providentialismul moral-teologic

2010-09-01T22:06:00.003+03:00

Poate exista vreo justificare pentru providentialismul moral-teologic? O veche melodie de Bob Dylan sugereaza ca nu. Iata "argumentarea", in varianta franceza (Hugues Aufray - Pierre Delanoe - Bob Dylan:

"Mon nom ne veut rien dire
Mon âge encore moins
Je suis pour tout dire
Un bon citoyen
J'admets sans réplique
Ce qu'on m'a enseigné
Je sais qu'en Amérique
Dieu est à nos côtés

Je l'ai lu dans l'histoire
Les Américains
Se couvrirent de gloire
Contre les Indiens
Ils les massacrèrent
Le coeur bien en paix
La conscience claire
Et Dieu à leurs côtés

Après la seconde guerre
On nous a appris
Les Allemands de naguère
Deviennent nos amis
De toute une race humaine
S'ils ont fait un bûcher
C'est de l'histoire ancienne
Dieu est à leurs côtés

Nous avons les bombes
Les plus perfectionnées
Que saute le monde
S'il faut le faire sauter
Un levier qu'on bascule
Un bouton à pousser
N'ayons pas de scrupules
Dieu est à nos côtés

Il y a un mystère
Qui revient toujours
Jésus notre frère
Fut trahi un jour
C'est tout un problème
A vous de décider
Si Judas lui-même
Avait Dieu à ses côtés

Maintenant j'abandonne
Je suis trop fatigué
Ma tête résonne
Je cherche la paix
Que Dieu nous la donne
Cette paix méritée
Que Dieu nous la donne
S'il est à nos côtés"

Restantze si mariri

2010-08-31T20:25:00.003+03:00

Cu exceptia studentzilor care au obtinut rezultate foarte slabe la testul scris (adica 0 sau 1 punct), si care vor trebui, evident, sa refaca testul, restanztele si maririle se dau pe baza de eseu.

Fiecare eseu trebuie sa analizeze o tema din cele parcurse la curs, si trebuie predat pina in prima zi a sesiunii respective (sesiunea de restantze sau cea de mariri). Alte precizari despre eseu sunt cuprinse in postarile cele mai vechi de pe acest blog.

Fiecare eseu trebuie sa contzina ( pe linga nume, an, grupa, specializare) si specificarea clara a cursului la care se doreste nota si daca e vorba de restantza sau de marire.

Mostra de maretzie morala

2010-08-14T13:13:00.005+03:00

Brutalitatea atitudinilor morale si inapoierea atitudinilor politice caracteristice elitelor noastre culturale este aproape de necrezut.

Iata o mostra de gindire din 1879:

«Articolul 7 din Constituţiune nu permite Camerei legiuitoare de a naturaliza colectiv prin o lege decît numai pe acei izraeliţi cari au servit sub drapel în timpul războiului pentru independenţă. [...] Se poate [...] să fie soldaţi cari au murit înaintea facerei legei de faţă; ei bine, ce efect va avea naturalizarea acordată acelora? Va avea oare efect în privinţa familiei militarului mort? Nicidecum; pentru că, după principiele stabilite de Codul nostru civil, naturalizarea tatălui nu trece decît asupra copiilor născuţi în urma naturalizărei. Naturalizarea acestor izrailiţi militari nu poate trece la copiii lor născuţi înainte de împămîntenire. Dar dacă s-ar interpreta legea de faţă în sensul că calitatea de român trece şi la copiii soldatului izraelit născuţi înaintea votărei acestei legi, atunci am călca principiul stabilit de noi la revizuirea Constituţiunii noastre; ar fi adică a admite că acei soldaţi aveau înainte de a fi naturalizaţi calitatea de român, pe care ei au putut-o transmite la copiii lor, fiindcă ei înşişi o aveau la naşterea acestor copii; atunci ar fi a admite că noi astăzi nu facem decît să recunoaştem un drept preexistent, să recunoaştem soldatului calitatea de cetăţean pe care el o avea mai dinainte. Însă aceasta nu ar mai fi naturalizaţiunea, ci ar emancipaţiunea, ar fi un ce contra Constituţiunii; am respins cu toţii aceasta cînd am revizuit Constituţiunea. Aşadar copiii acelor oameni morţi nu pot căpăta nici un drept, cu toate că noi am vota naturalizaţiunea părintelui mort».

1. Problema nr. 1: Ghiciti cine e autorul (plin de sensibilitate) al acestui text profund analitic si inaltator? Raspunsul va surprinde cum nu se poate mai mult.

2. Problema nr. 2: Cita nobletze sufleteasca putea ascunde in adincimile sale interioare acest autor? Masuratzi exact, daca se poate, superioritatea preocuparii ca nu cumva copiii militarului evreu mort sa fie recunoscuti drept romani! De asemeni, trebuie masurat cit mai exact formidabilul patriotism tradat de grija ca nu cumva alte etnii sa se amestece cu etnia romana.

3. Cit de profunda era constiintza sa morala? Atentziune: in text e vorba de soldati romani de origine evreiasca; daca ei cadeau pe front, puteau fi naturalizati romani; dar copiii lor antumi nu deveneau astfel romani - acestia ramineau evrei, adica straini... Autorul textului e vizibil incintat de acest efect al legislatiei: Tout est bien qui finit bien! S-a facut tot ce se putea pentru a bloca naturalizarea evreilor. Nici moartea (parintzilor) nu trebuia sa permita copiiilor evrei sa fie recunoscutzi ca romani.

4. De confruntat aceasta atitudine cu binecunoscutele sloganuri despre extraordinara ospitalitate, tolerantza, iubire crestineasca, caritate ce i-ar fi caracterizat pe romani si cu familiarele obsesii despre incomparabila altitudine spirituala a Elitei autohtone.

Consultatii Sem. II 2009-2010

2010-02-25T13:52:00.001+02:00

Vineri, 12-13,30

Bibliografie II - Curs Wittgenstein

2009-11-18T14:16:00.004+02:00

Wittgenstein Insemnari postume, Humanitas

editia 2005: pp. 38,39,63-67, 68, 70-73, 93, 94, 103, 107, 108, 124, 126, 141-143, 146-147, 155, 157-159, 163, 164, 165

Atentie mai ales la pp: 63, 67, 72, 94, 103, 107, 108, 126, 155

editia 1995: pp. 36, 37, 60-64, 66-69, 90, 91, 100, 104, 105, 121, 123, 137-139, 143, 151, 152, 154-156, 159-162

Atentie mai ales la pp: 60, 64, 69, 91, 104, 105, 123, 151, 152

William James despre "esenta religiei"

2009-10-14T09:50:00.003+03:00

Project Gutenberg's The Varieties of Religious Experience,
by William James

THE VARIETIES OF RELIGIOUS EXPERIENCE

A Study in Human Nature

BY WILLIAM JAMES

First published in 1902

[…]

Lecture II

CIRCUMSCRIPTION OF THE TOPIC

Most books on the philosophy of religion try to begin with a precise definition of what its essence consists of. Some of these would-be definitions may possibly come before us in later portions of this course, and I shall not be pedantic enough to enumerate any of them to you now. Meanwhile the very fact that they are so many and so different from one another is enough to prove that the word "religion" cannot stand for any single principle or essence, but is rather a collective name. The theorizing mind tends always to the oversimplification of its materials. This is the root of all that absolutism and one-sided dogmatism by which both philosophy and religion have been infested.

Let us not fall immediately into a one-sided view of our subject, but let us rather admit freely at the outset that we may very likely find no one essence, but many characters which may alternately be equally important to religion. If we should inquire for the essence of "government," for example, one man might tell us it was authority, another submission, an other police, another an army, another an assembly, an other a system of laws; yet all the while it would be true that no concrete government can exist without all these things, one of which is more important at one moment and others at another. The man who knows governments most completely is he who troubles himself least about a definition which shall give their essence. Enjoying an intimate acquaintance with all their particularities in turn, he would naturally regard an abstract conception in which these were unified as
a thing more misleading than enlightening. And why may not religion be a conception equally complex?

[…]

Consider also the "religious sentiment" which we see referred to in so many books, as if it were a single sort of mental entity. In the psychologies and in the philosophies of religion, we find the authors attempting to specify just what entity it is. One man allies it to the feeling of dependence; one makes it a derivative from fear; others connect it with the sexual life; others still identify it with the
feeling of the infinite; and so on. Such different ways of conceiving it ought of themselves to arouse doubt as to whether it possibly can be one specific thing; and the moment we are willing to treat the term "religious sentiment" as a collective name for the many sentiments which religious objects may arouse in alternation, we see that it probably contains nothing whatever of a psychologically specific nature. There is religious fear, religious love, religious awe, religious joy, and so forth. But religious love is only man's natural emotion of love directed to a religious object; religious fear is only the ordinary fear of commerce, so to speak, the common quaking of the human breast, in so far as the notion of divine retribution may arouse it; religious awe is the same organic thrill which we feel in a forest at twilight, or in a mountain gorge; only this time it comes over us at
the thought of our supernatural relations; and similarly of all the various sentiments which may be called into play in the lives of religious persons. As concrete states of mind, made up of a feeling PLUS a specific sort of object, religious emotions of course are psychic entities distinguishable from other concrete emotions; but there is no ground for assuming a simple abstract "religious emotion" to exist as a distinct elementary mental affection by itself, present in every religious experience without exception.

As there thus seems to be no one elementary religious emotion, but only a common storehouse of emotions upon which religious objects may draw, so there might conceivably also prove to he no one specific and essential kind of religious object, and no one specific and essential kind of religious act.

The field of religion being as wide as this, it is manifestly
impossible that I should pretend to cover it. My lectures must be limited to a fraction of the subject. And, although it would indeed be foolish to set up an abstract definition of religion's essence, and then proceed to defend that definition against all comers, yet this need not prevent me from taking my own narrow view of what religion shall consist in FOR THE PURPOSE OF THESE LECTURES, or, out of the many meanings of the word, from choosing the one meaning in which I wish to interest you particularly, and proclaiming arbitrarily that when I say "religion" I mean THAT. This, in fact, is what I must do, and I will now preliminarily seek to mark out the field I choose.

[…]

Religion, therefore, as I now ask you arbitrarily to take it, shall mean for us THE FEELINGS, ACTS, AND EXPERIENCES OF INDIVIDUAL MEN IN THEIR SOLITUDE, SO FAR AS THEY APPREHEND THEMSELVES TO STAND IN RELATION TO WHATEVER THEY MAY CONSIDER THE DIVINE. Since the relation may be either moral, physical, or ritual, it is evident that out of religion in the sense in which we take it, theologies, philosophies, and ecclesiastical organizations may secondarily grow. In these lectures, however, as I have already said, the immediate personal experiences will amply fill our time, and we shall hardly consider theology or ecclesiasticism at all.

William James despre "esenta religiei"

2009-10-14T09:33:00.004+03:00

Consultatii

2009-10-08T07:39:00.000+03:00

Consultatii in sem. I

marti, orele 14-16, sala 5

punctaj absolvire filosofia dreptului

2009-10-05T13:06:00.003+03:00

1 punct - din oficiu
3 puncte - activitate la seminar
1,5 puncte - activitate la curs
2 puncte - eseu de absolvire
2,5 puncte - examen final

cine obtine maximum de puncte la seminar, la curs si la eseu este scutit de examenul final

deschidere curs

2009-10-05T12:59:00.000+03:00

Cursul de filosofia dreptului incepe miercuri, 7 oct. 2009, la ora 10.

deschidere curs

2009-10-05T12:57:00.000+03:00

Cursul doctoral Wittgenstein - Aplicatii incepe marti, 6 oct. 2009

Principii de evaluare a eseurilor si interventiilor studentilor

2009-10-05T12:54:00.000+03:00

Principii generale de evaluare

Evaluarea eseurilor de absolvire, a intervenţiilor verbale şi a altor prestaţii (lucrări de licenţă, etc.) se face dintr-o perspectivă „content neutral“: punctarea/depunctarea nu se datorează susţinerii anumitor idei, şi nu a altora, atingerii anumitor concluzii, şi nu a altora - deoarece cursul nu urmăreşte îndoctrinarea studenţilor (ghidarea lor spre anumite convingeri).

Scopul cursului este formarea intelectuală, nu modelarea convingerilor personale. Cursul şi activităţile academice nu sunt activităţi de propagandă sau prozelitism. Drept urmare, convingerile proprii ale fiecăruia, de ordin politic, moral sau religios, nu interesează şi nu fac obiect de discuţie. Opţiunile personale, adeziunile subiective, înclinaţiile nu fac obiectul evaluării.

Corolarul acestei excluderi este însă că nici analizele, argumentele şi interpretările avansate de studenţi nu trebuie să se axeze pe convingeri subiective, adeziuni partizane sau opţiuni personale. Opţiunea proprie (de dreapta, de centru sau de stînga, religioasă, ateistă sau agnostică, liberală, conservatoare sau social-democrată, universalistă sau particularistă, naţionalistă sau cosmopolită, pacifistă sau anti-pacifistă etc.) nu constituie argument şi nu trebuie adusă în discuţie. Argumentarea trebuie să se menţină în limitele problematicii şi a metodelor academice recunoscute în lumea dezvoltată, fără elemente ideologizante şi fără nici un fel de partizanate proprii. Care sunt aceste limite reiese, în linii mari, din bibliografia cursului şi seminarului.

Discuţiile şi interpretările sunt libere, studenţilor nu li se cere să adopte anumite idei sau poziţii - căci scopul formării universitare nu este ajungerea la o poziţie canonică (obligatorie pentru toţi). Ca atare, profesorul nu impune tabu-uri şi nici studenţii nu au dreptul de a încerca să tabuizeze anumite convingeri. De la această regulă, face excepţie un singur caz: cazul în care anumite idei sau argumente aduse în discuţie intră în contradicţie cu prevederile Constituţiei sau ale legislaţiei în vigoare. Profesorul îşi rezervă dreptul de a opri orice demers care contravine legii (în acest sens). Cultivăm o toleranţă maximă, dar nu şi toleranţa faţă de încălcarea legii.

Dincolo de aceasta, evaluarea se va face exclusiv pe baza calităţii prestaţiilor intelectuale ale studenţilor. Calitatea nu se reduce însă la stocarea unor informaţii. Simpla existenţă a unor lecturi, memorarea unor cunoştinţe, reproducerea de date nu sunt dovezi conclusive de competenţă. Absenţa altor elemente relevante se va depuncta.

Depunctarea se face exclusiv pe temeiuri ca:

alegerea unor subiecte din afara problematicii cursului (chiar dacă au o legătură oarecare cu cele din curs)
alegerea unor subiecte excesiv de ample, imposibil de tratat satisfăcător în spaţiul unui eseu de 5-7 pagini; pulverizarea discuţiei (în diverse comentarii sumare pe teme conexe, dar distincte)
slaba cunoaştere a problematicii sau a interpretărilor discutate
slaba înţelegere a dificultăţilor problematicii sau a poziţiilor evocate, interpretări eronate sau simplificatoare
slaba conceptualizare (reducerea discuţiei la nivelul simţului comun needucat, vehicularea de platitudini curente sau generalităţi vagi; confuzii conceptuale, utilizări improprii ale expresiilor etc.)
superficialitatea analizei (ignorarea unor distincţii, aspecte sau alternative esenţiale, neglijarea argumentelor importante, nedisocierea planurilor etc.)
slaba calitate a argumentării (argumente lacunare sau eronate, ignorarea contraargumentelor evidente, analogii fanteziste, comparaţii nejustificate etc.)
recursul la autoritate (invocarea unor autorităţi, dogme sau tabu-uri, substituite construcţiei de argumente)
deformarea, caricaturizarea sau prezentarea tendenţioasă a unor idei; substituirea argumentelor serioase cu procedee unfair, ca ridiculizarea, ironizarea sau stigmatizarea deliberată; în lumea academică nu există tabu-uri: orice poziţie poate fi criticată; dar elementele criticate trebuie prezentate corect, nu simplificate intenţionat sau răstălmăcite, iar respingerea trebuie fundamentată teoretic, nu bazată pe o persuasiune psihologică, pe stratageme pamfletăreşti, pe considerente extraculturale etc.
descriptivismul (reproducerea pasivă, descrierea elementară, absenţa atitudinii critice, absenţa oricărei prestaţii personale)
subiectivismul (înlocuirea argumentelor cu profesiuni de credinţă personale, declaraţii emoţionale, confesiuni, apologetică partizană)
devierea de la planul filosofic al discuţiei: spre publicistică superficială, de ziar cotidian sau de revistă adresată publicului larg; spre abordări ideologizante, încărcate de lozinci sau platitudini politice; spre abordări pur ştiinţifice sau strict tehnice, nerelevante filosofic sau imposibil de urmărit fără expertiză de specialitate; spre abordări teologice; sau spre abordări literaturizante, în care căutarea excelenţei stilistice sau a spectacolului discursiv, şi pasiunea pentru anecdotic, simbolism ermetic sau pentru (melo)dramatic, se substituie analizei şi argumentării filosofice
retorismul (înlocuirea argumentelor cu întrebări retorice, exclamaţii patetice, jocuri de cuvinte; frazeologia facilă; abuzul de epitete sau calificative arbitrare, sentinţele apodictice gratuite etc.)
carenţe de coerenţă, carenţe de sistematizare, neclaritate, ambiguităţi
nerespectarea normelor academice uzuale (privind folosirea bibliografiei, citarea, etc); folosirea de surse bibliografice sau informaţionale dubioase (atenţiune: Wikipedia nu constituie o sursă academică acceptată!); erori flagrante de traducere etc.
copierea de materiale (de pe Internet sau din alte surse), cu excepţia unor citate scurte, atribuite corespunzător (cu respectarea paternităţii)